Soarele de vară dansează pe valuri, chemând mulți oameni să exploreze tărâmurile subacvatice prin scufundări. Deși scufundările oferă o bucurie și o aventură imense, ele vin și cu potențiale riscuri pentru sănătate - în special, boala de decompresie, denumită în mod obișnuit „boală de decompresie”.
Înțelegerea bolii de decompresie
Boala de decompresie, adesea cunoscută sub numele de boala scafandrului, boala de saturație sau barotrauma, apare atunci când un scafandru urcă prea rapid din medii cu presiune ridicată. În timpul scufundărilor, gazele, în special azotul, se dizolvă în țesuturile corpului sub presiune crescută. Când scafandrii urcă prea repede, reducerea rapidă a presiunii permite acestor gaze dizolvate să formeze bule, ceea ce duce la reducerea circulației sângelui și la deteriorarea țesuturilor. Această afecțiune se poate manifesta prin diverse simptome, afectând sistemul musculo-scheletic și putând duce la complicații grave.
Statisticile privind boala de decompresie sunt alarmante: rata mortalității poate ajunge la 11%, în timp ce rata de invaliditate poate ajunge până la 43%, ceea ce subliniază natura gravă a acestei afecțiuni. Nu numai scafandrii sunt expuși riscului, dar și scafandrii neprofesioniști, pescarii, zburătorii de mare altitudine, persoanele obeze și cei peste 40 de ani cu probleme cardiovasculare sunt susceptibili la boala de decompresie.
Simptomele bolii de decompresie
Simptomele bolii de decompresie se manifestă de obicei ca dureri la nivelul brațelor sau picioarelor. Acestea pot varia în severitate, clasificându-se astfel:
Ușoară: Mâncărime a pielii, pete pătate și dureri ușoare la nivelul mușchilor, oaselor sau articulațiilor.
Moderat: Durere severă la nivelul mușchilor, oaselor și articulațiilor, împreună cu unele simptome neurologice și gastrointestinale.
Sever: Tulburări ale sistemului nervos central, insuficiență circulatorie și disfuncție respiratorie, care pot duce la leziuni permanente sau chiar la deces.
Cercetările indică faptul că leziunile sistemului neurologic, respirator și circulator reprezintă aproximativ 5-25% din cazurile severe de boală de decompresie, în timp ce leziunile ușoare până la moderate afectează în general pielea și sistemul limfatic, reprezentând aproximativ 7,5-95%.
Rolul terapiei cu oxigen hiperbaric
Terapia cu oxigen hiperbaric (HBO) este un tratament stabilit și eficient pentru boala de decompresie. Intervenția este cea mai eficientă atunci când este administrată în faza acută a afecțiunii, rezultatul fiind strâns legat de severitatea simptomelor.
Mecanismul de acțiune
Terapia HBO funcționează prin creșterea presiunii mediului din jurul pacientului, ceea ce duce la următoarele efecte cruciale:
Contracția bulelor de gaz: Presiunea crescută reduce volumul bulelor de azot din corp, în timp ce presiunea mai mare accelerează difuzia azotului din bule în sângele și fluidele tisulare din jur.
Schimb îmbunătățit de oxigen: În timpul tratamentului, pacienții inhalează oxigen, care înlocuiește azotul din bulele de gaz, facilitând absorbția și utilizarea rapidă a oxigenului.
Circulație îmbunătățită: Bulele mai mici pot călători spre vasele de sânge mici, reducând la minimum zona de infarct și îmbunătățind fluxul sanguin.
Protecția țesuturilor: Terapia atenuează presiunea asupra țesuturilor și reduce probabilitatea deteriorării celulare.
Corectarea hipoxiei: Terapia HBO crește presiunea parțială a oxigenului și conținutul de oxigen din sânge, corectând rapid hipoxia tisulară.
Concluzie
În concluzie, terapia cu oxigen hiperbaric reprezintă un instrument vital împotriva bolii de decompresie, oferind beneficii imediate și potențial salvatoare de vieți. Odată cu creșterea gradului de conștientizare a riscurilor asociate cu scufundările și a eficacității terapiei cu oxigen hiperbaric, scafandrii și potențialii pacienți pot lua decizii informate pentru a-și proteja sănătatea.
Data publicării: 27 august 2024