Soarele de vară dansează pe valuri, chemând pe mulți să exploreze tărâmurile subacvatice prin scufundări. În timp ce scufundările oferă o bucurie și o aventură imense, aceasta vine și cu potențiale riscuri pentru sănătate - mai ales, boala de decompresie, denumită în mod obișnuit „boala de decompresie”.
Înțelegerea bolii de decompresie
Boala de decompresie, cunoscută adesea sub numele de boala scafandru, boala de saturație sau barotraumă, apare atunci când un scafandru urcă prea repede din medii cu presiune ridicată. În timpul scufundărilor, gazele, în special azotul, se dizolvă în țesuturile corpului sub presiune crescută. Când scafandrii urcă prea repede, reducerea rapidă a presiunii permite acestor gaze dizolvate să formeze bule, ceea ce duce la reducerea circulației sângelui și la deteriorarea țesuturilor. Această afecțiune se poate manifesta prin diferite simptome, care afectează sistemul musculo-scheletic și pot duce la complicații grave.
Statisticile referitoare la boala de decompresie sunt alarmante: rata mortalității poate ajunge la 11%, în timp ce rata invalidității poate ajunge până la 43%, subliniind caracterul grav al acestei afecțiuni. Nu numai că scafandrii sunt expuși riscului, dar scafandrii neprofesioniști, pescarii, zburatorii de mare altitudine, persoanele obeze și cei peste 40 de ani cu probleme cardiovasculare sunt, de asemenea, susceptibili la boala de decompresie.
Simptomele bolii de decompresie
Simptomele bolii de decompresie se manifestă de obicei ca durere la nivelul brațelor sau picioarelor. Ele pot varia ca severitate, clasificându-se astfel:
Ușoare: mâncărimi ale pielii, pete pete și durere ușoară în mușchi, oase sau articulații.
Moderat: durere severă în mușchi, oase și articulații, împreună cu unele simptome neurologice și gastrointestinale.
Grave: tulburări ale sistemului nervos central, insuficiență circulatorie și disfuncție respiratorie, care pot duce la leziuni permanente sau chiar la moarte.
Cercetările indică faptul că leziunile neurologice, respiratorii și ale sistemului circulator reprezintă aproximativ 5-25% din cazurile severe de boală de decompresie, în timp ce leziunile ușoare până la moderate afectează în general pielea și sistemul limfatic, reprezentând aproximativ 7,5-95%.
Rolul terapiei cu oxigen hiperbar
Terapia cu oxigen hiperbaric (HBO) este un tratament stabilit și eficient pentru boala de decompresie. Intervenția este cea mai eficientă atunci când este administrată în timpul fazei acute a afecțiunii, rezultatul fiind strâns legat de severitatea simptomelor.
Mecanismul de acțiune
Terapia HBO operează prin creșterea presiunii mediului în jurul pacientului, ceea ce duce la următoarele efecte cruciale:
Contracția bulelor de gaz: presiunea crescută reduce volumul bulelor de azot din organism, în timp ce presiunea mai mare accelerează difuzia azotului din bule în sângele și fluidele tisulare din jur.
Schimb îmbunătățit de oxigen: în timpul tratamentului, pacienții inhalează oxigen, care înlocuiește azotul din bulele de gaz, facilitând absorbția și utilizarea rapidă a oxigenului.
Circulație îmbunătățită: bulele mai mici pot călători către vasele de sânge mici, reducând la minimum zona de infarct și îmbunătățind fluxul sanguin.
Protecția țesuturilor: Terapia atenuează presiunea asupra țesuturilor și reduce probabilitatea de deteriorare celulară.
Corectarea hipoxiei: terapia HBO crește presiunea parțială a oxigenului și conținutul de oxigen din sânge, corectând rapid hipoxia tisulară.
Concluzie
În concluzie, terapia cu oxigen hiperbară reprezintă un instrument vital împotriva bolii de decompresie, oferind beneficii imediate și potențial salvatoare. Cu o conștientizare sporită cu privire la riscurile asociate cu scufundările și eficacitatea terapiei HBO, scafandrii și potențialii suferinzi pot lua decizii informate pentru a-și proteja sănătatea.
Ora postării: 27-aug-2024